Câte lumi pot intra într-o carte? Și care e cea mai frumoasă? Ce ne suscită atenția? imaginea, textul sau relația dintre cele două? De ce mai avem nevoie de carte într-o lume cucerită de cultul imaginii? Cartea „Însemne și crestături”, personajul atelierului nostru, vorbește, cînd șoptit, cînd tare despre frumusețea obiectului țărănesc, invitând la o plimbare prin grădina vizuală a meșteșugului crestăturilor, încercînd să unească lumi trecute și viitoare. Pariul cu contemporaneitatea este tocmai inepuizabila resursă a tradiției, creativitatea.

Invitaţi: • Prof. univ. dr. Gabriela Țigu, Decanul Facultății de Business și Turism, Academia de Studii Economice din București • Prof. univ. dr. Silviu Neguț, Departamentul de Turism și Geografie, Facultatea de Business și Turism, Academia de Studii Economice din București • Conf. univ. dr. Marius-Cristian Neacșu, Departamentul de Turism și Geografie, Facultatea de Business și Turism, Academia de Studii Economice din București • Autorii volumului: Clara Nae, Ioana Andreea Chiciuc, David Matei, Dorin Pene, Irina Grigorovici, Alexandru Ilie, Carina Gole, Ștefan Tache, Andrada Mărgineanu, Marian Tucă, Octavian Tudor, Alexandra-Maria Colcer, Denisa Țăranu, Alexandra Bălăceanu

Invitați: Robert Icke, Duncan Macmillan, Lucian Pricop Acum câțiva ani, Robert Icke și Duncan Macmillan puneau în scenă 1984, pornind de la romanul omonim al lui George Orwell. Datorită manierei șocant a regiei, mulți dintre spectatori au manifestat reacții dintre cele mai violente, de la leșin, țipete adresate actorilor, stare de vomă, violență fizică. Vom încerca să explicăm cum este posibil ca unele evenimente politice contemporane să facă povestea romanului traumatizant de relevantă pentru noi toți.

Cartea de faţă, Sfera de foc, carte care construieşte în cele din urmă adevarata paletă a obsesiilor poetului ieşean – premiat de Academie şi recunoscut şi internaţional de breaslă –, cu trimiteri clare spre zodia elementelor de bază ale universului reprezintă o antologie licircă, una care pune în vedere în mod deosebit preocuparea poetului pentru tema luminii, prezentă în multiplele ei forme; a luminii care, înconjurând natura în ansamblui ei – umană, vegetală, cosmică, astrală – se arată sub forma sferei. Metafora sferei, întâlnită în lirica lui Emilian Marcu arată dimensiunea către perfecţiune spre care tinde poetul, iar dacă urmărim multe din poemele din acest volum vom vedea că această perfecţiune este identificată, nu doar în alegerea tematică, ci şi în tipul de discurs, de alegere a expresiei poetice, de o rostire curată, muzicală, aşa cum numai la adevăraţii meşteri şi făuritori ai sunetului găseşti. În fond, poetul ştie că rezonanţa muzicală, curată, cea generatoare de o geometrie anume a sunetului, participă în cele din urmă la construcţia unei aure de lumină, aşa cum în reprezentările iconografice personajele angelice luminează, prin muzica şi veştimente, spaţiul divin.

Prezintă: Ivona Olariu, Silviu Borș, Robert Coravu Moderator: Alexandru Nicolae Tematică: Biblioteca științelor informării, Filologie, Limba română „Lucrarea de față încearcă să ofere un ghid de informare corectă în mediul online. Într-o vreme în care omenirea este bulversată de volumul și impactul dezinformărilor instrumentate cu ajutorul unor tehnologii aflate la îndemâna oricui, este imperios ca utilizatorii internetului să-și dezvolte capacitatea individuală de evaluare a informațiilor pe care le accesează în acest mediu și să învețe cum să folosească mijloacele de comunicare digitală într-un mod benefic atât pentru ei înșiși, cât și pentru cei cu care interacționează online.” (Robert Coravu)

Astăzi îl avem alături de noi pe Iulian Lucian Maidanuc, doctorand Școala de Studii literare și culturale din cadrul Facultătii de limbi și literaturi străine și vom vorbi despre tantra budistă și despre ce relatii există între tantra budistă și alte forme de tantra sau curente filosofice budiste. Discuția va avea loc pe marginea capitolului dedicat tantrei budiste din cartea Religiile lumii. Imagini,Texte,Traditii, publicată la editura Herald

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară. Cum arată peisajul lăuntric al unui om virtuos? Cât de importantă este educarea predispozițiilor noastre naturale, astfel încât acestea să se transforme în virtuți? Am avea nevoie astăzi de o autentică școală a virtuților? Ce presupune „convivialitatea spirituală” și ce fel de ipostaze umane implică în diferitele sale forme de manifestare? Poate fi privită inima drept locul privilegiat al întâlnirii omului cu Dumnezeu și al unor revelatoare experiențe de cunoaștere? Pentru cei ce le dobândesc, virtuțile sunt semne de vulnerabilitate sau, dimpotrivă, stimulează nebănuite rezervoare de energie interioară? Care sunt marile virtuți teologale și cum contribuie acestea la recâștigarea inimii și a subtilelor sale nuanțe, atât de necesare unei existențe virtuoase? Explorând arhitectura ideatică a volumului „Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții”, dialogul dintre publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu și Bogdan Tătaru-Cazaban, istoric al religiilor și doctrinelor filosofice, prilejuiește o distinsă pledoarie pentru unitatea ființei umane, din perspectiva dobândirii și a exprimării depline a virtuților ce ne călăuzesc spre cerul inimii, spațiul unor indicibile și miraculoase experiențe lăuntrice, dar și al unor surprinzătoare epifanii, datorate prezenței lui Dumnezeu.

Invitaţi: Vasile Burlui, Marius Chelaru, Cassian Maria Spiridon. Trăitor pe o planetă unde este singurul locuitor, pierdut alchimic printre retorte, recipienţi şi eprubete în care fierb, la focul rece al minţii, esenţe necunoscute, din care naşte şi moare poezia, Mihai Ursachi a plecat, acum pentru totdeauna, într-o Americă a spiritului, de unde nu mai dă ştire că Hermes îl aşteaptă, fiindu-i oaspete permanent. Stănescu a avut numeroşi admiratori, dar şi numeroşi detractori, dintre ultimii am putea aminti pe Gheorghe Grigurcu sau Mihai Ursachi. În timpul vieţii, Nichita Stănescu a reuşit să publice şaisprezece volume cu peste 35000 de versuri, cîteva sute de pagini de proză, alte sute sau chiar mii de versuri au fost dăruite prietenilor sau risipite prin periodice. Acum, acolo unde este, în cîmpul cu verdeaţă, „...aude nenăscuţii cîini/ pe nenăscuţii oameni cum îl latră”.

Scriitorul G. P. Ermin, autor al romanului SF Evanghelia după Crist 2.0., are o "confruntare" cu cititorii săi legată de controversatele teme abordate în carte, de personajele inspirate din Biblie, de figura lui Cristos reimaginat în android, de evoluția inteligenței artificiale și de multe altele. Vă invităm să urmăriți această aprinsă dezbatere dintre autor și cititorii săi cei mai vocali cu privire la acest adevărat manuscris apocrif care răstălmăcește Evanghelia după Luca în cheie science fiction!

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară. Ce sunt „prolegomenele la o artă a speranței”? De ce meritocrația e pe cale să devină marginală în societatea românească a ultimilor ani? Cum se armonizează multiplele ipostaze ale unei personalități creatoare? Care este puterea reală a unui scriitor și dincolo de ce limite devine aceasta o iluzie? Poate reprezenta ceremonialul textual o cale de acces la lumea interioară? Se poate paria pe triumful improbabil al iubirii? Pe firul caleidoscopic al unor întrebări esențiale, dialogul dintre publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu și Teodor Baconschi, diplomat și scriitor, specialist în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor, se articulează într-o impresionantă pledoarie pentru civilizația cărții și a cuvântului revelat, dar și pentru echilibrul între viața contemplativă și cea activă, principii reflectate în primul volum al seriei de autor recent inaugurate la Editura Spandugino.

La sfârșit de parcurs și de viață, Jean d'Ormesson ne amintește elementele esențiale care fundamentează existența, prin filosofia științelor și metafizică. Tonul devine pedagogic, în această serie de trei cărți cu un conținut apropiat, reunite sub titlul Speranța în moștenire, căci optimismul își păstrează rațiunile de a fi.

S.A. Cosby ne propune o poveste dramatică despre un bărbat care, chiar când crede că poate lăsa în urmă viața de infractor, se vede tras înapoi în ghearele ei. La volanul Duster-ului său, Beauregard „Gândacul” Montague se crede invincibil. „Pustiul de asfalt” este un roman care apasă pedala de accelerație și nu încetinește nicio clipă.

„La începutul deceniului şapte al secolului trecut, câţiva, din cei ce ne hazardam în al treilea deceniu al existenţei, am intrat într-un fel de conflict, neelucidat prea bine nici azi, nu numai cu ceea ce se numeşte «presiunea socială» - în acea vreme, se ştie, mai ales în estul Europei, într-o formă nu rareori bestială, anti-valorică, dar şi absurdă, dacă e să folosim unul din conceptele dragi şcolii franceze teoretice şi universitare. Nu, nu am fost «post-moderni», cum se spune azi, adică nu am negat generaţiile de creatori ce ne-au precedat, indiferent de ecoul lor în epocă, ci entuziasmaţi de capacitatea lor de a «construi», de a se «solidariza» cu o tradiţie, ea însăşi vie, luptătoare, pentru ceea ce numeam valoare. Şi atunci, unii dintre noi am înţeles că nu sunt suficiente câteva producţii cu un grad înalt de specificitate, literară, culturală, se înţelege, ci... avem o gravă şi urgentă nevoie de sinteze: de viziuni ample şi, dacă e posibil, organice, faţă de tumultul şi zbaterea «foiletonistică», chiar şi scânteietoare a nu puţinora. Eu am îndrăznit să abordez conceptul de operă în obsesia mea amplă, epică. Eugen Simion, aproape singurul dintr-o falangă excepţională de critici care ne-au sprijinit (Negoiţescu, Lucian Raicu, Matei Călinescu şi N. Manolescu), s-a avântat într-o «lucrare» amplă, sintetică, în 4 volume, Scriitori români de azi, care a fost nu numai o formă a analizei, periodizării, judecăţii de valoare, dar şi una a «riscului» şi a luptei cu «forurile», adesea obtuze şi inclemente, o ştim. Opus, «construcţie» şi «viziune» din care erau excluşi cei agreaţi şi sprijiniţi de instanţele comuniste, dar se aflau amplu trataţi şi unii scriitori «recalcitranţi», adesea tăiaţi din nomenclaturile festive. Precum Baconski, Buzura şi Breban. Azi încă, după atâta «vreme», îi mulţumesc!” Nicolae BREBAN.