Invitaţi: Vasile Burlui, Marius Chelaru, Cassian Maria Spiridon. Trăitor pe o planetă unde este singurul locuitor, pierdut alchimic printre retorte, recipienţi şi eprubete în care fierb, la focul rece al minţii, esenţe necunoscute, din care naşte şi moare poezia, Mihai Ursachi a plecat, acum pentru totdeauna, într-o Americă a spiritului, de unde nu mai dă ştire că Hermes îl aşteaptă, fiindu-i oaspete permanent. Stănescu a avut numeroşi admiratori, dar şi numeroşi detractori, dintre ultimii am putea aminti pe Gheorghe Grigurcu sau Mihai Ursachi. În timpul vieţii, Nichita Stănescu a reuşit să publice şaisprezece volume cu peste 35000 de versuri, cîteva sute de pagini de proză, alte sute sau chiar mii de versuri au fost dăruite prietenilor sau risipite prin periodice. Acum, acolo unde este, în cîmpul cu verdeaţă, „...aude nenăscuţii cîini/ pe nenăscuţii oameni cum îl latră”.