Carte distinsă cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2017 și cu Premiul pentru Literatură feminină din Islanda în 2016. Tradusă din limba islandeză de Irina Marinescu Bergmann. Traducerea și publicarea acestei cărți au fost cofinanțate prin programul „Europa Creativă” al Uniunii Europene. Sinopsis: De la geamul dublu al micului ei apartament din Reykjavík, o femeie de 78 de ani privește lumea exterioară, față de care se simte în același timp expusă și izolată. Rolul ei social s-a terminat, cu toate că își dorește să facă parte în continuare din mersul lucrurilor. Este singură, văduvă, copiii și nepoții sunt la casele lor și își văd de viețile lor. Mare parte din prieteni s-au dus și ei, iar cei rămași în viață sunt bolnavi ori neputincioși. Ea însăși își observă corpul cedând, memoria și simțurile degradându-i-se puțin câte puțin. Cu toate acestea, în existența ei monotonă și solitară își face apariția un bărbat, un chirurg în vârstă divorțat, care o face să se simtă din nou vie, dorită și iubită. Dar oare este acceptabil, dezirabil sau măcar posibil să te îndrăgostești la bătrânețe? Legi sociale nescrise fac din iubirea la această vârstă un tabu sau un capriciu. Geamul dublu este o fereastră deschisă către sufletul unei femei, o poveste emoționantă despre nevoia umană de conexiune, despre găsirea sensului în viață, despre tinerețea spiritului care ignoră neputințele trupului. Scris într-un limbaj poetic sensibil și empatic, romanul Halldórei Thoroddsen ne introduce într-un univers tulburător, cel al iubirii care se naște la apusul vieții, cântându-și, din leagăn, durerosul cântec de lebădă.