Aurel Jiquidi este un nume puțin cunoscut pe piața cărții de artă românești, iar creația lui artistică, deosebit de bogată și de talentată, este greu accesibilă chiar și unui public dornic și abil să descopere sau să recupereze valori neștiute, pierdute, uitate... Istoricul și criticul de artă Pavel Șușară încearcă să „repare” această nedreptate printr-un demers fără precedent, o superbă monografie închinată pictorului și graficianului Aurel Jiquidi (1896 - 1962), însumând un număr impresionant de ilustrații (în jur de 300), menite să convingă, cu îndrumările de interpretare ale specialistului, că istoria trebuie să rețină acest nume. Fiu al unui talentat grafician, Constantin Jiquidi, de la care a moștenit tușa caricaturală, satirică, Aurel Jiquidi a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, după care a studiat pictura la Paris și la Roma. Lucrările sale sunt variate ca tehnică, de la desene abia creionate și ilustrații pentru cărți ori reviste la acuarele fine și uleiuri elaborate. În centrul lor „se găsește Omul, în totalitatea ipostazelor și a expresiilor sale”, omul prins în realitățile vremii sale, dar și omul atemporal, cu ceea ce îl definește ca esență de-a lungul vremurilor.