Invitaţi: George Mihăiţă, Gelu Vlaşin, Ioan Cristescu

Dacă mă întrebi de unde aceste frici, nu ştiu să-ţi răspund. Ne era teamă că de fapt nu existăm, poate. Ne era frică să nu fim în realitate şi mai neînsemnaţi decât ştiam cu toţii că eram deja. Ştii ce face o astfel de frică în pieptul şi mintea unui copil? E ca acidul ăla sulfuric (glumeam când îi auzeam pe unii ascultând tare, de la geamuri, muzică populară, că iar ascultă acid folcloric) (cam aşa era pe atunci - trebuia neapărat să ştii să râzi de tot ce era în fapt trist şi greu de suportat, trebuia să ştii să dezvolţi un simţ al umorului, mai mult decât o filozofie de viaţă, pentru că fără el ţi se aprindeau plămânii). Oricum, cam aşa stăteau lucrurile pe atunci. (Marius Pădurean)