Invitaţi: Sorin Despot, Ioan Cristescu

New Era Eva este o explozie. Daniela Bejinariu se vede martora unui moment de constituire a discursului cu toate pendulările sale între poetic şi self help. Chiar şi poemul care dă titlul volumului propune topografia acestei experienţe: "cât încă suntem pe drum/ susţinere, conţinere, închide cu încredere/ gratiile aerisirii ca operaţiuni ofensive sunt trimise/ să îndeplinească o slujbă". Tocmai pentru că nu rezolvă prin demonstraţie acest parcurs, poezia Danielei este una dintre acele instanţe care te fac să îţi ţii respiraţia. Îţi dai seama instantaneu că distanţa dintre delir şi exerciţiu este negociată la fiecare pas aici. Iar structura rugăciunii îşi reia dialogul nu atât cu instanţe superioare cât cu supravieţuirea între rupturile poetice de zi cu zi. Ce te fascinează şi te ţine cu sufletul la gură în New Era Eva este faptul că evenimentul poetic este în plină desfăşurare: "nu te îndoi când inima ta vine din locul cel curat". Suflul conflagraţiei personalităţii încă îl poţi simţi în plină expansiune aici. Iar suflarea prin care poemul Danielei îşi ţine recuzita încă un moment în aer este tot mai compactă. Angajamentul continuităţii pe care o promite New Era Eva poate să fie resimţit ca insuportabil. Doar Daniela poate să arate cât poate să reziste aşa. (Răzvan Ţupa)