Invitaţi: Pavel Şuşară, Ioan Cristescu

Atunci când omul îşi construieşte un edificiu sau când ridică arhitecturi complexe, ele sunt imagini ale sinelui şi, într-un alt registru, el îşi face autoportrete. De aceea, arhitectura este unul dintre cele mai dezbătute subiecte din Biblie şi din majoritatea textelor sacre. De la grădinile fabuloase ale antichităţii, până la cele renascentiste sau cele ale Versaille-ului, de la insula lui Thomas Morus până la eşecul cartierelor comuniste sau a experimentelor urbanistice utopice actuale, toate sunt încercări de recuperare a Paradisului pierdut, cel care rămâne mereu o simplă aspiraţie nostalgică. Calea către Paradisul promis, cel sub forma unui oraş divin, este una eminamente spirituală, unde arhitectura însoţeşte şi ghidează credinciosul, dar fără să devină ea însăşi un mijloc de acces abuziv. Traseul biblic indică soluţia ca fiind nu Turnul Babel, ci Scara lui Iacov, cea care stă de fapt la baza Bisericii lui Iisus. În definitiv, putem privi povestea biblică asemenea unui drum iniţiatic al omului dinspre trăirea primară şi individuală din natură (Grădina Edenului) înspre trăirea colectivă, alături de Creator, în oraş (Noul Ierusalim). Aşadar vă propun o călătorie prin timp şi spaţiu, pornind de la cele mai impresionate grădini ale tuturor timpurilor, trecând prin variante ale cetăţilor ideale, utopii imaginate sau puse în practică, descoperind planurile divine ale templelor şi ale bisericilor, ajungând în final la capătul lumii şi al istoriei, acolo unde ni se vor deschide porţile Paradisului, de data aceasta sub forma unui oraş ideal al Luminii.