45 de minute pline de haz alături de autorii Irene Postolache şi Zeno Daniel Şuştac, unde poveştile pentru copii cuceresc sufletul, indiferent de vârstă. "De ce se bat pisicile?" este genul acela de carte pe care o transformi rapid într-un bun prieten, mai ales dacă ai vârsta Anabellei, în jur de zece, unsprezece ani. Urmându-i paşii, ajungi să nu te mai simţi chiar atât de singur şi primeşti forţa necesară pentru a învăţa lecţiile pe care viaţa ţi le oferă şi de a merge mai departe cu întelepciune şi, de ce nu, puţin sarcasm. Şi niscaiva şotii, care li se iartă copiilor, mai ales atunci când faptele sunt făcute cu intenţii bune. Romanul îţi va aduce aminte de zilele de şcoală şi de cele în care te distrai în tabere alături de prieteni. Iar dacă tot vorbim de şotii şi de zilele de şcoală, ce carte ar fi mai potrivită decât "Alandalia"? Pentru neobositul băiat de unsprezece ani, presiunea era un lucru obişnuit. O resimţea zi de zi la şcoală. Cu toţii puneau presiune, de la asistenţi, la oamenii de serviciu, la profesori sau directori. Acesta era rolul principal al şcolii. "Teme in exces, cât mai mult şi cât mai des" şi "Memorez, deci exist" erau principiile de bază ale şcolii alandala. Ce nu apărea în programă nu exista. Haideţi să ne povestiţi cum arătau pentru voi zilele de şcoală. #fiiCreatorlaGaudeamus