Invitat: Lucian Pricop Imaginaţi-vă o situaţie de tipul: nu aţi citit romanul D şi nici prefaţa P a acestuia, dar aţi citit paragrafele dedicate de criticii R, E, V etc. romanului D. Complicând exerciţiul de imaginaţie, criticul S este chiar autorul romanului D, iar cartea C nu judecă doar textul sau pe autorul romanului D, ci pe toţi criticii care au scris despre romanul său. Cum doar în planul abstracţiunii este posibil un astfel de scenariu, vom tenta o astfel de strategie interpretativă, care va merge pe logica sincerităţii lui Paul Valery, care vorbeşte despre Proust, deşi nu l-a citit niciodată.